Localitatea Hogineşti (numită pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea Vovineşti) este atestată documentar la începutul secolului al XVII-lea. Astfel într-un document, fără veleat ( a.1600, conform estimărilor lui A. Sava) este pomenit un Şonţa aprodul din Vovineşti ( vezi anexa , doc. Nr. 1).

Hogineşti-1706 ( vezi anexa , doc. Nr. 10).

Legenda satului Hogineşti

Ea ne spune că în anii de domnie, Ştefan сel  Mare şi Sfînt a dus multe războaie. Una din bătălii s-a dus în codrii Orheiului împotriva turcilor. Oastea lui Ştefan era cu mult mai mică decît a turcilor, dar oştenii luptau cu multă îndîrjire. Rîndurile moldovenilor se micşorau văzînd cu ochii. Aproape fără oşteni rămase unul din conducători pe nume Hogea. Mînia domnului era necruţătoare în clipele de restrişte. Grea pedeapsă îl aştepta pe Hogea. De aceea, urmînd  exemplul lui Ştefan ,care îşi aduna oastea din ţăranii de prin sate, Hogea se hotărî să găsească bărbaţi vrednici şi să se întoarcă cît mai curînd pe cîmpul de luptă. El dădu pinteni calului şi porni de-a lungul rîuleţului Cula. Din urmă îl ajungeau oştenii lui Ştefan, crezîndu-l trădător. În cale se întîlni cu nişte ţărani cu oale pe care le schimbau pe grîu, în zonele unde, acesta era pe îndestulate. Hogea ceru ajutor oamenilor să-l ascundă de mînia domnului neertătoare şi de sabia necruţătoare a turcilor. Ei i-au făcut loc în car, l-au acoperit cu oale şi s-au întors în sat unde au adunat localnicii, s-au înarmat care şi cu ce au avut şi au pornit la luptă. În scurt timp bătălia a fost cîştigată de ei. Ştefan сel Mare pe cît era de iute la mînie pe atît era de darnic pentru cei care-I slujeau cu credinţă şi mai ales pentru cei care se evidenţiau în lupte. Cu mulţumire şi onoare , el îl ridică pe Hogea la rangul de” viteaz “ şi îi propuse să-şi aleagă o moşie. Hogea alese ca moşie localitatea unde locuiau olarii despre care am vorbit. Se urcă pe cal, pe la răsăritul soarelui, şi la mers domol porni să-şi înconjoare moşia, care mai tîrziu de la Hogea se numi “ Hogineşti “ . Satul porni de sub geana codrului care îi apără  pe  hogineşteni de duşmani. Mai tîrziu casele au coborît spre şes.

*În localitate, denumirea Hogineşti este formată din antroponimul Hogin plus sufixul-eşti. Origine antroponimică are şi denumirea Vovineşti, antroponimul Vovin plus sufixul –eşti  A. F.

 În sat sunt următoarele denumiri de mahalale:

– Pe Valea Satului – partea de jos a satului;

– în Deal la Mori – o culme a satului unde în trecut au existat mai multe mori de vînt. Morile au dispărut, iar denumirea locului se păstrează şi pînă astăzi;

– la Trei Fîntîni- partea de mijloc a satului numită cîndva Slobozia. În acest loc dăinuiesc şi azi trei fîntîni cu apă limpede şi dulce, aşezate în formă de triunghi echilateral;

– la Scrînciob – o mahala care se află în partea de est a satului. Denumirea provine de la scrînciobul, care se afla pe timpuri în această mahala.;

-la Desitini- partea de jos a satului,

– la Linie- această mahala se află în partea de nord a satului. Cîndva în această mahala erau plantaţi vişini în formă de linie dreaptă, de aici şi provine denumirea ,, La Linie”;

-în Lan este un masiv aflat după mahalaua ,, La Linie”. Pe timpuri în acest lan creşteau cereal, viţă-de –vie. Apoi oamenilor din sat le-au fost repartizate locuri de case şi s-au construit case noi.

Satul Hogineşti este situate între rîul Cula la nord şi rîul Ichel la sud, avînd hotare la nord cu pămînturile satelor Hirova şi Budăi la sud cu Reciula, la est cu Ţibirica şi la vest cu Onişcani. La nord de sat , la hotar cu localitatea Hirova se află un iaz mare. Aceste locuri sunt numite Valea Maicii, unde se consider că s-ar fi adăpostit pe timpuri o maică;

-peste un deal de sat o vale largă numită Valea Ţarinei- după pămîntul fertile  pe care-l are, iar parallel cu aceste, peste deal, se află Valea Vrabiei- după numărul mare de vrăbii ce distrugeau pe timpuri lanurile. La est de sat se află Hîrtoapele – teren îndepărtat de pădure căruia I se mai spune Buda, iar la nord pe deal se află Podişul, denumirea este dată deoarece pămîntul în acest loceste nisipos şi aproape de pădure. Lîngă Valea Ţarinei se află un teren pe care cresc diverşi arbuşti cu ar fi: măcieşul, agrişul, porumbrelul, care poartă denumirea de Flueriţa. Se zice că pe timpuri aici a locuit şi a avut pămînturi o bătrînă pe nume Flueriţa. De la numele ei s-a păstrat şi denumirea locului. La Poiană este un loc aflat la distanţă de aproximativ7 km la sud de sat. Se numeşte la Poiană deoarece este un teritoriu destul de vast şi luminous. Сel mai îndepărtat sector, spre sud, este după rîul Ichel pe malul căruia este şi aşezat avînd denumirea ,, La Ichel”. Сel mai Nordic sector este Hirişauca, din nou după numele rîuleţului pe care este amplasat.

Se mai păstrează denumirile terenurilor preluate de la numele stăpînilor care au locuit aici pînă la 1940:

– la Panceasca -este un deal în partea de est;

– la Popa – un loc aflat în partea de est a satului;

– la Rădi – este amplasat în partea de nord a satului. Cîndva aici era pădure rară, de aici a provenit şi denumirea;

– în Deal la Ciupercă – un loc la întrarea în sat din partea de sud. O palmă de pămînt, atins de magia frumosului, înconjurat de păduri şi de linişte. Aici îşi află locul o căsuţă, construită sub forma unei ciuperci, unde de sărbători, duminicile tinerii din sat veneau şi îşi petreceau frumosul timpul.

Pe teritoriul localităţii sunt următoarele ,, monumente ale naturii”: ——-albăstreaua, trifoi, ghiocel, negară siminoc, melisa

-fagi, stejari seculari,  negru şi alb, nuci

–   jderul ,dihorul, cocostîrcul negru, vulture, fazani, mistreţi.

Satul Hogineşti este atestat documentar la începutul secolului al XVII-lea, conform unui document de la 10 martie 1607, satul exista deja pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

Document transcris de T. Candu Arhiva Naţională a Republicii Moldova

1. Nu s-au făcut săpături arheologice.
2. În localitate sunt două monumente istorice (ecleziastice) : Biserica Sf. Paraschiva şi Biserica Sf. Dumitru.
3. În Hogineşti funcţionează două biserici:
4. a) biserica din Hogineşti poartă hramul Cuvioasei Paraschiva , primele menţiuni despre ea datează în a. 1789
5. b) biserica din Hogineşti (Slobozia) poartă hramul Sfîntului marelui mucenic Dumitru, construită în a. 1807, ctitor-Vacarciuc Petru, Roşca Tudor. Ambele biserici au confesiuni creştină-ortodoxă. Petre funerare nu s-au păstrat.
6. În prejma datei de 27 octombrie 2000, cînd localitatea Hogineşti a împlinit patru secole de existenţă, a fost inaugurat Muzeul de istorie şi etnografie a satului.
7. Satul Hogineştiare 1834 locuitori, moldoveni-99,95 %  , 0,05 % -altele: ucraineni, ruşi.
8. Localitatea Hogineşti este atestată documentar la începutul sec. XVII-lea,  dar documentele care se mai păstrează arată că satul exista pe timpul domniei lui Ştefan cel  Mare. Primii locuitori în Hogineşti  au venit din Sverja (act. Călăraşi, Nişcani).
9. a) Legenda satului Hogineşti ( din carte, p. 305)
10. b) După război a sporit brusc numărul locuitorilor, către anul 1967-70 a ajuns la 3900-4000. În present num. locuitorilor a scăzut şi ne aflăm la nivelul anului 1900.
11. Dezvoltate au fost în Hogineşti şi meşteşugurile, îndeosebi olăritul. Astfel s-au făcut cunoscute prin măestria lor, dinastiile de olari Vacarciuc, Scripnic, Botnari, Goncear ş. a. Printre cei mai vestiţi olari au fost şi soţii Vasile şi Olimpiada Goncear, precum şi fiul lor Vasile Goncear, care actualmente a fondat SRL ,, Euroceramica” Olari
12. Conform recensămîntului din 1817, în s. Hogineşti au locuit atît ţărani liberi (răzeşi), care făceau parte din categoria mazililor, erau veniţi din alte localităţi ( Nişcani, Horodişte, Pepeni). Originea modestă a populaţiei satului ne vorbeşte despre faptul , că oamenii locului au spirit gospodăresc, sînt harnici şi cutezători, întotdeauna au ştiut a preţui şi a iubi pămîntul.

,, Pămînt moldovenesc, Meleag  strămoşesc Pentru toţi şi fiecare e averea ca mai mare”. Fiind moşie răzăşească, ţăranii liberi trăiau în obşti agrare şi stăpîneau pămîntul nedivizat între stăpîni concreţi de teren. Unul din principalii deţinători a fost aprodul Şanţa ( şi urmaşii lui), care în anul 1607, cumpără o parte din cutul de jos al satului. Treptat neamul Şanşa îşi înstrăinează proprietăţile. Între timp, prin anul 1706, apar noi proprietari, cum ar fi: Cozma Bînzari, Grigoraş Leca, Constantin Carpuz, Ion Paladi ş. a. ( mazili care au cumpărat sau au moştenit părţi din moşia Hogineşti)De pe aceste încîntătoare meleaguri a adus în palatele de concerte fermecătoare melodii naistul şi clarinistul Petre Zaharia, deşinătorul Medaliei de Aur la Festivalul mondial al tineretului şi studenşilor de la Moscova. În a. 1970 i s-a conferit titlul Artist Emerit .

Din Hogineşti vin şi alte personalităţi notorii : generalul Vasile Drăgănel, ex-ministru de interne; colonelul Vasile Latu, căpitan de corabie militară; colonelul Petru Roşca-comandant al unei formaţiuni militare; Tatiana Şaptefraţi, doctor în ştiinţe; profesorul Nicolaie Vrînceanu, care a adunat grijuliu legende, colinde strămoşeşti.În prezent în sat sunt două biserici, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, muzeu de istorie şi etnografie, oficiu poştal, oficiu medical, grădiniţă de copii, şapte puncte comerciale, abator. Nu cunoaştem. De-a lungul anilor dezvoltate au fost în Hogineşti şi meşteşugurile, îndeosebi olăritul. Astfel s-au făcut cunoscute prin măestria lor, dinastiile de olari Vacarciuc, Scripnic, Botnari, Goncear ş. a.

Printre cei mai vestiţi olari au fost şi soţii Vasile şi Olimpiada Goncear, care au participat la diverse concursuri şi expoziţii internaţionale din România şi Franţa. Această preocupare a familiei este continuată astăzi de fiul Vasile Goncear, care s-a proslăvit prin lucrările sale în Italia şi acum a iniţiat in proiect prin care urmează să fie deschisă o fabrică de ceramică în satul său de baştină, Hogineşti.

Descarca pagini scanate cu istoria satului Hoginești